Friday, 10 May 2019

Prinţul sau magicianul timpului încleştat






A fost odată ca niciodată un prinţ tare răsfăţat, care trăia într-un castel fermecat. La naşterea sa, a primit în dar de la magicianul curţii puterea de a opri timpul. Frumos ca un cireş de mai şi vanitos peste măsură, prinţul nostru a crescut cu ideea că totul i se cuvine.
A crescut măreţ şi înalt,  iar la 30 de ani devenise bărbatul ideal pentru toate domniţele de la curte. Sărăcuțele! Nu ştiau cum să îi mai atragă atenţia! Se îmbrăcau cu cât mai multe podoabe, se machiau excesiv şi erau în stare să îşi vândă și mintea numai pentru a îl îmbrăţisa. Ce nu ştiau ele este că prinţul nostru era un cheltuitor excesiv de timp. Asemenea diavolului care înghite sufletul celui datornic, aşa şi el seca timpul din domniţe. Le îmbătrânea şi le eroda gândurile, trasformându-le în fantome vii. Aşa au trecut prin mâna lui sute de domniţe care mai de care mai frumoase şi mai inteligente. Apoi într-o zi, prinţul deja capricios din cale afară a cunoscut o fată al cărui timp era atât de tânăr. Ea, de când l-a văzut, s-a îndrăgostit nebuneşte de el şi asemenea celoralte domniţe, i-a dăruit  timpul său fără să se gândească nici măcar o clipă. La început totul părea minunat. Era uimitor cum zilele se transformau în ore, iar minutele în secunde. Dar ea nu simţea cum trece timpul. Totul se metamorfozase în azi. Mâine nu exista în mintea ei. Cu cât el îi înghiţea lacom timpul, cu atât ea devenea mai insipidă. Se deteriora. Ridurile începuseră să apară pe tenul ei care până ieri era perfect. Deşi devenise o umbră, ea se simţea vie numai alături de el. Prinţul profita de acest lucru şi îi răpea, pe secundă ce trece, orice şansa de a se mai simţi vreodată vie. Cu cât îi seca timpul, cu atât el se simţea tânăr. Până într-o zi când s-a privit pentru prima dată atent în oglindă. Atunci şi-a văzut sufletul. Era îmbătrânit de lacrimile tuturor domniţelor care i-au trecut pragul şi înnegrit de lipsa propriul timp. Şi-a dat seama că trupul său a fost marcat şi el de vremea prezentă. Disperat şi însetat după trecut, s-a ancorat într-o ingenuă căutare de îşi reda fericirea. A căutat-o pe ea, cea care îl iubise pentru ultima dată, dar nu a mai găsit-o. În pragul soarelui, ea şi-a dat seama că încă mai are doza necesară de timp să fugă. Şi a fugit. A plâns, a urlat şi a zâmbit. S-a reîntregit cu timpul. Şi-a promis că va avea de acum înainte grijă de sufletul său. Iar pe prinţul cel fără de timp l-a aruncat în cufărul unei iubiri trecute.
Aşa că prinţul nostru, deja trecut de vreme, a rămas singur, dar nu pentru mult. Văzând că de timpul ei nu se mai poate atinge, a plecat iar în căutarea domniţelor. Mai înfometat ca niciodată. 

No comments:

Post a Comment

Votăm pentru Europa!

Pe 26 mai 2019 au loc alegerile europarlamentare în România. Votăm pentru Europa!