Friday, 19 October 2018

Și liniștea apare



Și liniștea apare. În haos sau în dorința noastră de a ne revedea sub o formă sau alta. Suntem simpli trecători prin această lume, purtând în inima noastră o iubire încă nedeclarată.
Nu suntem mai buni decât alții, dar nici mai răi. Trăim viața sub o formă a nebuniei, îmbrăcând-o cu cele mai frumoase haine și sperând ca nimeni să nu ne descopere gândurile. Care gânduri? Cele reprimate. Cele lăsate să doarmă într-o pivniță a sufletului în timp ce ne rugăm cerului să ne spele păcatele unor gânduri aproape uitate.
Și ne regăsim la mijlocul drumului. Mai prăfuiți și mai secați de griji, dar cu aceeași doză de iubire pentru viață. Suntem la fel ca ceilalți. Nu suntem cu nimic mai deosebiți.  Sau poate că suntem. Se naște un paradox. Suntem cuprinși de gândurile mute și cuvintele care se aștern în fiecare zi pe buzele noastre. Iar ochii întotdeauna ne trădează. Ochii sunt cei care ne dezvăluie dragostea nemărginită pentru viață. 
Într-un joc al gândurilor, noi rămânem constanți. Ne sprijinim pe absurd și căutăm sensul în neant. Viața este precum un carusel. Și în acest lucru constă frumusețea ei. 
Să iubim cu pasiune!
Să râdem cu drag!
Să privim cu bunătate!
Să lăsăm viața să ne inspire și să ne dăruiască cadoul ei cel mai de preț. Care este acesta? Puterea de a accepta că viața merită trăită așa cum ne dorim. Că în noi există o comoară, iar aceasta se găsește în inimă. 
Să dăruim iubirea! Să privim lumea cu ochii încărcați de bunătate și să ne lăsăm seduși de frumusețea naturii!

No comments:

Post a Comment

Despre bunătate

Și cumva totul se reduce la bunătate. La dorința de a face bine și de a îți alunga răul din suflet. El trăiește mereu cu noi, creșt...