Skip to main content

În armonie cu mine


Ce face celălalt nu este treaba ta. Și nici a mea. Să trăim în armonie, vindecându-ne sufletul de oroare neputinței și a răutății.
Stăteam și mă gândeam în ultima perioadă...cum de a reușit răutatea să cuprindă sufletul meu? Întotdeauna îmi asum sentimentele, emoțiile, dar și temerile mele. În ultimele luni, am fost o persoană care acumula frustrări, iar răutatea mea se manifesta chiar și prin privire. Ce s-a întâmplat? De ce am ajuns în punctul acesta? Care este sursa? Am observat că în ultimul timp, căutam să dau vina pe toată lumea, exceptând pe mine. Căutam vinovați și devenisem pesimistă, mereu nemulțumită.
Și rău făceam. Pentru că nu e nimeni vinovat cum aleg eu să îmi petrec timpul.
Viața nu se rezumă numai la aspectele negative pe care le întâlnim în drumul nostru. În fond, ceea ce trăim acum ne transformă în oamenii de mâine. Toate nemulțumirile ne strică sufletul, ne macină mintea și ne taie respirația minut cu minut. Și atunci ce rămâne de făcut? Timpul trece. Și oamenii trec pe lângă tine. Dar faptul că în fiecare zi, te trezești, vezi soarele sau poate norii, ar trebui să te facă să te simți norocos. Lumea este într-o continuă mișcare.
Și cum ieșim din starea de nemulțumire? Cum reușim să trăim timpul cu pasiune și fericire? Suntem oare mai mulțumiți de noi atunci când primim o certitudine că altcineva o duce mai rău decât noi? Nu. Absolut nu. Fiecare om are o poveste, un destin. Invidia nu are loc în trupul și sufletul nostru. Când noi avem doar viața aceasta, să o trăim mereu cu gândul că sub soare e loc pentru toată. 
Am reușit să mă depășesc. Să îmi evaluez sentimentele și să trăiesc fiecare moment din viața mea cu fericire. Să savurez prezentul. Să nu mă gândesc la trecut sau la viitor. Căci mare păcat este să ratăm momentul de acum. Știu că nu sunt perfectă. Am o mie de defecte, dar într-o lume haotică, îmi caut liniștea. Poate că nu o voi găsi niciodată. Sau poate că am găsit-o. Dar o certitudine rămâne: faptul că nu mă pierd în detalii care să îmi macine gândurile, ci las viața să mă surprindă. 
Să o prețuiesc. 
Oamenii de lângă noi sunt cadoul lui Dumnezeu pentru noi. Unii nu sunt pe placul nostru, pe alții îi adorăm. Dar de la fiecare avem ce învăța. Iar noi stăm alături de ei atât cât vrem noi. Pentru că întotdeauna există un punct. O pauză de la oamenii toxici. O evadare. Trebuie să înțelegem că suntem singurii responsabili pentru cum alegem să ne trăim de viață.
Frumusețea stă în oameni. În acele persoane, care indiferent de problemele lor, reușesc să își facă timp și pentru tine. Să te păstreze aproape de inima lor.
Viața e construită dintr-un amâlgam de emoții lăsate să curgă lin în sufletul nostru. Și tot ce se întâmplă, fie că este de rău sau bine, ne ajută să ne construim. Să mai punem o cărămidă în construcția drumului nostru. Și chiar dacă uneori doare al naiba de tare, reușim cumva să ne ridicăm. De fiecare dată. Chiar și atunci când vrei să spui Stop Joc. Iar buzele îți ard de teamă să nu le închizi, să nu oprești cuvintele să cadă pe pământul acesta.
Și totuși încă mai este fericire. Unde o găsești? Peste tot. În ochii persoanei de lângă tine, în oamenii care îți sunt alături necondiționat, în toamna care începe să își arate emoțiile, în liniștea camerei și..mai ales în tot. Pentru că de noi depinde dacă lăsăm anumite evenimente să ne afecteze într-un mod mai nepotrivit. 
Viața este frumoasă.
Nu mai am timp pentru răutăți, pentru oameni care nu sunt pe placul meu și nici pentru răul care zace în sufletele unora.
Și este atât de minunată când observi viața cu frumusețea ei și nu mai ai timp pentru altceva. Când nu te mai pierzi în detalii fără sens....
Trăiește, omule! Că doar o viață ai!

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos.