Tuesday, 14 August 2018

Despre iubire la ceas de seară


Dacă există ceva pe această lume care să rezoneze cu puterea noastră de a iubi, oare unde o găsim? Iubirea se află în primul rând. Întodeauna. Ea nu rămâne niciodată în urmă.
Că-i gând, emoție, cuvânt sau sens, totul se naște din iubire. Din puterea ei nebănuită. Suntem așa de mici în fața unei lumi mult prea mari pentru noi. Și cu toate acestea, reușim cumva să ne găsim sensul. Să iubim și să ne dăruim trup și suflet acelei persoane care reușește să ne macine gândurile, să ne facă să ne dorim să o avem alături mereu. Dar nici măcar atunci când iubirea pentru acea persoană se termină, noi nu renunțăm la ideea de iubire. De ce? Pentru că iubirea este cea care ne salvează. Faptul că am putut iubi o anumită persoană sau că am iubit mai multe în drumul nostru prin viață, ne face să fim vii. Să trăim. Să ne bucurăm de simpla bătaie a inimii, care pe măsură ce ne îndrăgostim își crește intensitatea. Unii oameni iubesc o viață. Alții poate că niciodată. Nu au acest noroc. Așa le este destinul. Să trăiască chinuiți, fără să cunoască gustul iubirii, să îi înțeleagă sensul și să își accepte tragicul destin. Însă a iubi nu înseamnă numai fericire și nici clipe de dragoste menite să trăiască pentru totdeauna. Iubirea este un chin. Ne devorează nopțile de dor și zilele se transformă în minute lângă persoana iubită. Învățăm ce este gelozia și ura. Ne urâțim până ajungem să înțelegem că atunci când iubești pe cineva, trebuie să-l lăsăm liber. Să nu-l ghidăm. Pentru că dacă persoana respectivă te vrea, mereu se va întoarce la tine. Sau nici nu va fi nevoită să se întoarcă pentru că nu va pleca niciodată. Nici măcar dacă va fi la distanță fizică. Atunci când două persoane se iubesc, cuvintele devin mute prin simpla mișcare a inimii. Ea este cea responsabilă pentru suferința de a iubi. Dar mai ales pentru bucuria de a iubi. Nimic nu este mai frumos pe această lume.

Iubirea se naște o dată cu noi. Este în noi. De noi depinde dacă o dăruim mai departe sau o lăsăm să înghețe în inima noastră. Spuneam mai sus că unii oameni nu pot să iubească. N-au avut acest noroc, dar acest lucru nu îi face nepotriviți pentru iubire. Poate că ea a fost, dar a trecut pe lângă ei. Poate că ei au ignorat-o. Dar cine suntem noi să judecăm?
Singurul lucru minunat pe care putem să-l facem este să dăruim iubire fără să ne gândim neapărat că o vom primi.
Cu iubirea se duce o luptă groaznică. Un adevărat război. Să îți lași inima să iubească...Ei, uite acesta act de eroism! În lumea noastră, iubirea este calea cea mai pură spre un drum aproape fericit.

No comments:

Post a Comment

Antrenat de Majorat la Craiova

Săptămâna trecută s-a derulat proiectul Antrenat de Majorat , unde Dr. Cristian Andrei, psihoterapeut, expert și ambasador al Asociației J...