Skip to main content

Despre iubire la ceas de seară


Dacă există ceva pe această lume care să rezoneze cu puterea noastră de a iubi, oare unde o găsim? Iubirea se află în primul rând. Întodeauna. Ea nu rămâne niciodată în urmă.
Că-i gând, emoție, cuvânt sau sens, totul se naște din iubire. Din puterea ei nebănuită. Suntem așa de mici în fața unei lumi mult prea mari pentru noi. Și cu toate acestea, reușim cumva să ne găsim sensul. Să iubim și să ne dăruim trup și suflet acelei persoane care reușește să ne macine gândurile, să ne facă să ne dorim să o avem alături mereu. Dar nici măcar atunci când iubirea pentru acea persoană se termină, noi nu renunțăm la ideea de iubire. De ce? Pentru că iubirea este cea care ne salvează. Faptul că am putut iubi o anumită persoană sau că am iubit mai multe în drumul nostru prin viață, ne face să fim vii. Să trăim. Să ne bucurăm de simpla bătaie a inimii, care pe măsură ce ne îndrăgostim își crește intensitatea. Unii oameni iubesc o viață. Alții poate că niciodată. Nu au acest noroc. Așa le este destinul. Să trăiască chinuiți, fără să cunoască gustul iubirii, să îi înțeleagă sensul și să își accepte tragicul destin. Însă a iubi nu înseamnă numai fericire și nici clipe de dragoste menite să trăiască pentru totdeauna. Iubirea este un chin. Ne devorează nopțile de dor și zilele se transformă în minute lângă persoana iubită. Învățăm ce este gelozia și ura. Ne urâțim până ajungem să înțelegem că atunci când iubești pe cineva, trebuie să-l lăsăm liber. Să nu-l ghidăm. Pentru că dacă persoana respectivă te vrea, mereu se va întoarce la tine. Sau nici nu va fi nevoită să se întoarcă pentru că nu va pleca niciodată. Nici măcar dacă va fi la distanță fizică. Atunci când două persoane se iubesc, cuvintele devin mute prin simpla mișcare a inimii. Ea este cea responsabilă pentru suferința de a iubi. Dar mai ales pentru bucuria de a iubi. Nimic nu este mai frumos pe această lume.

Iubirea se naște o dată cu noi. Este în noi. De noi depinde dacă o dăruim mai departe sau o lăsăm să înghețe în inima noastră. Spuneam mai sus că unii oameni nu pot să iubească. N-au avut acest noroc, dar acest lucru nu îi face nepotriviți pentru iubire. Poate că ea a fost, dar a trecut pe lângă ei. Poate că ei au ignorat-o. Dar cine suntem noi să judecăm?
Singurul lucru minunat pe care putem să-l facem este să dăruim iubire fără să ne gândim neapărat că o vom primi.
Cu iubirea se duce o luptă groaznică. Un adevărat război. Să îți lași inima să iubească...Ei, uite acesta act de eroism! În lumea noastră, iubirea este calea cea mai pură spre un drum aproape fericit.

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos.