Sunday, 3 June 2018

Fără motiv


De multe ori nu e ceea ce pare. Îți strângi inima de dor, sperând la o iluzie încărcată de optimism. Și este ciudat când vezi că nu încetează acel rol enervant, obținând doar o suprafață frumoasă și atât. Dar cu sufletul ce facem? Când el duce dorul unui moment benefic, slăbit de rigorile vieții de zi cu zi.
Cazi pe gânduri, fără a mai putea rosti un anumit cuvânt. Ai spune multe. Chiar ai și reproșa dacă ai putea. Dar aici apare problema. Nu poți. Pentru că n-ai avut curaj să îți rostești emoțiile în cuvinte. Le-ai ascuns asemenea unor copii care mint de frică să nu fie pedepsiți. Singura problemă este că noi nu mai suntem copii. Poate că sufletul nostru este tânăr, dar ochii noștri ne trădează. În albastrul cerului, ei arată ceea ce este evident. Culoarea nu minte. Și nici gândurile din spatele ei. Și atunci ce rămâne de făcut? Să continuăm absolut nepregătiți acest joc? Sau să fugim cât mai departe? Fuga este calea cea mai ușoară, dar și cea mai tristă. Pentru că buzele nu și-au rostit cuvintele potrivite. Iar ochii s-au eschivat în fața adevărului, făcându-ne pe toți să fim doar niște muți.
Să ne întoarcem în punctul din care am plecat, când niciunul dintre noi nu cunoștea încă adevărul. Când ochii degeaba îți erau albaștri dacă  tu nu înfrumusețeai clipa, lăsând-o acum să se piardă în gol. Să fie devorată de trecerea timpului, iar noi să nu ne asumăm vina că poate am fi greșit. 
Dar vezi tu...
Nimeni nu greșește în această situație. Poate că suntem vinovați că am descoperit ceva ce nu trebuia. Că ne-am întâlnit când nu sosise momentul. Partea amuzantă este că momentul potrivit niciodată nu ar fi venit...pentru că nu există. Și ce mai rămâne de făcut? Decât să ciocnim un pahar de vin și să ne zâmbim amar, mușcându-ne din suflet cu speranța că s-ar putea la un moment dat să refacem ceva ce nu am stricat niciodată. Pentru că nu a existat. 
Și nici nu va exista. Și ne bucurăm enorm. Suntem fără vină și fericiți că zilele noastre au recăptat gust de zahăr. Dar zahărul poate să devină toxic. Ce este de făcut? Să ne bucurăm de el, să ne trăim viața așa cum ne-am dorit, fără să ne uităm în urmă și să mai privim încă o dată. Albastru și negru. Antagonice. Nu se potrivesc. Amândouă își continuă călătoria...
Până când se vor reîntâlni. 

No comments:

Post a Comment

Gânduri de vară

Fericirea se naște din dorința noastră de a fi mai buni. De a ne căuta sensul într-o lume aparent banală. Și te zbați să mai rămâi încă ...