Skip to main content

Câteva gânduri la 27 de ani


Timpul este cel care vindecă tot. El este cel care se hrănește cu amintirile și visele noastre, dar în același timp rămâne cel care ne ajută să înțelem mai bine viața. Am ajuns la 27 de ani.
Ce am învățat până acum? Aș spune că multe. Dar poate cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să am mai multă răbdare cu mine. Știu că par egoistă, dar mereu am căutat să am răbdare cu ceilalți, dar cu mine nu. Mi-am acordat timp. Să mă cunosc, să îmi înțeleg gândurile și temerile. Să înțeleg că niciodată nu aș putea să fiu perfectă. Am o viață, iar așa cum este ea este darul lui Dumnezeu. El mi-a oferit minunata șansă să fiu, să mă bucur, să plâng, să iubesc... De ce nu aș face acest lucru? Cine mă împiedică? Viața este atât de scurtă, iar noi ne pierdem în detalii nesemnificative. Căutăm mereu un ideal, unde o dată ajunși la el, ne plictisim. Ne devorăm sufletele în căutarea unei esențe remarcabile. Și ne învârtim într-un cerc odios. Iar acest lucru l-am învățat de abia acum. Nu știu dacă este prea devreme sau prea târziu. Consider că este momentul potrivit. Am înțeles că nu mai trebuie să alerg după iluzii. Că viața mea nu este perfectă, dar eu sunt fericită. Nu mă mai pierd în labirintul falselor iluzii, ci aleg calea care mă mulțumește și care mă face să mă simt împăcată cu mine și cu Dumnezeu.
Ce mă face fericită? Să petrec timpul cu oamenii dragi, să mă plimb, să citesc, să ascult muzică.
Ce mă nemulțumește? Tendința oamenilor de a rămâne într-o stare cronică de letargie. Dar fiecare își construiește viața așa cum dorește. Dacă pe mine mă deranjează ceva la cineva, nu trebuie să-l judec sau să încerc să-l schimb, ci să plec.


Ce am învățat la 27 de ani? 
Să nu mai judec.
Să fiu mulțumită cu mine.
Să nu mai am răbdare infinită cu ceilalți. Să am răbdare cu mine.
Să zâmbesc din suflet. Să mă bucur de oamenii dragi din viața mea.
Să îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru șansa pe care mi-a dat-o.
Să fiu recunoscătoare pentru fiecare om frumos.
Să îmi iubesc viața.

*
Să lasăm la o parte ura pentru că ea macină și cele mai frumoase suflete.
Să nu ne lăsăm prinși în capcana unui fals ideal al vieții.
Să nu mai așteptăm după o anumită zi, ci să ne bucurăm de fiecare moment pe care îl avem.
Să nu transformăm viitorul mult prea repede în trecut.

Și în ultimul rând...
Mulțumesc!

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos. 

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.