Wednesday, 3 January 2018

Câteva gânduri la început de 2018


Am încercat să înțeleg. Să îmi mențin inima deschisă și să accept gânduri care nu erau ale mele. Dar ele s-au adâncit cu bună știință în sertarul sufletului meu și nu m-am mai opus. Gândurile mele au cunoscut niște zile aproape fanteziste, ochii mi-au fost parteneri în căutarea unui sens aproape pierdut. Am sperat la o reformulare a rafturilor inimii mele. Am căutat să fac curat. Am încercat. Și totuși am refuzat să fac acest lucru. M-am privit iar și iar în oglinda limpede, sperând să aflu răspunsul pe care îl căutam cu disperare. Și totuși nu l-am găsit. Ci în schimb am descoperit că este absolut normal să se întâmple acest lucru. Că oamenii îți apar în cale atunci când Dumnezeu vrea. Și El știe când tu ai cea mai mare nevoie de un alt suflet. Chiar dacă tu refuzi să accepți acest lucru. 
Încurcate sunt drumurile noastre. Ne zbatem în neputința unei amăgiri continue, visând mereu la un viitor mult mai frumos. Ne hrănim cu iluzii că va fi bine și uităm să trăim prezentul. Clipa prezentului este esențială în viața noastră. Citeam zilele trecute într-o carte că numai bătrânii se bucură de prezent. Viitorul lor este incert. Atunci de ce și noi nu facem la fel? 
Să iubim cu pasiune, să ne asumăm sentimentele și să nu ne mai fie frică de emoțiile noastre. Suntem atât de temători! De parcă se termină lumea dacă ne îndrăgostim!  Viața este construită după bunul nostru plac. Putem alege să iubim sau nu. 
Totul este un joc care se naște din dorința noastră de a descoperi fericirea măcar pentru o clipă. Problema noastră este că apoi pornim într-o călătorie de a conserva această clipă pentru eternitate. Dar ea se roade în timp, se dizolvă pe măsură ce căutăm tot felul de șanse să o păstrăm. Și atunci iar uităm să trăim. Ne aruncăm în ghearele viitorului fără a colecta amintiri. Totul ne pare confuz. Iar iubirea este menită să ne coordoneze gândurile, să ne păstreze prezentul sub forma unor amintiri, depozitându-le în rafturile viitorului. 
Și ce frumos poate fi atunci când întâlnești o persoană care te scoate din rutina ta. Care îți zdrunciă sufletul și te face să fii mai optimist. Nu există sfârșit. Ci doar o pauză la o continuare esențială a vieții. Orice experiență este o lecție pentru viitorul nostru. Indiferent ce se întâmplă, noi suntem în măsură să ne asumăm fericirea sau tristețea. 
Am cunoscut fericirea în stare pură fără a îmi fi dorit acest lucru. Și am căutat cumva să savurez clipa fără a mă gândi prea mult la viitor. Ne facem atât de multe planuri. Da, este bine că suntem organizați. Dar nu-i suficient. Este nevoie de un echilibru. Nu putem trăi fără planuri, dar nici să ne ghidăm întreaga viața acestora. Să lăsăm viața să ne surprindă. Căci o face excelent. 
Care îmi sunt gândurile de început de an? Nu sunt melancolică. Sunt doar conștientă de puterea pe care o poate avea un om potrivit asupra noastră. Sunt liniștită. Axată pe drumul meu, dar în același timp îmi dau răgaz să mă bucur de cadourile vieții. Pentru că ea este tare surprinzătoare. 
Cel mai frumos cadou pe care ni-l poate face viața constă în întâlnirea unui om care să ne redea iar bucuria de a iubi.

No comments:

Post a Comment

Fusei la Instacamp 2018

Pe 13 iulie a avut loc la Marriott  Instacamp , prima conferință organizată pasionaților de ... Instagram. Am aflat multe informații int...