Skip to main content

2018! Pregătită!



Sunt genul de om care nu spune că: „Nu se poate!, ci „Hai să găsim soluția!”
. Indiferent de cât de tulburi sunt vremurile, mereu caut să privesc partea bună a lucrurilor. În mijlocul furtunii, eu găsesc pacea. Poate că sunt creată cu o doză de nebunie. Paradoxul este că deși par o optimistă fără pereche, sunt cât se poate de realistă. Cred în bine și rău. Cred în destin. Mereu am mers pe ideea că orice e posibil: de la ce e mai rău până la ce e mai bine. Dar nu stau să mă gândesc prea mult la partea rea. Atunci aș fi o pesimistă, iar mie astfel de oameni nu-mi plac. De fiecare dată când întâlnesc o persoană pesimistă, îmi mușc buzele și mă întreb: oare cum poate să trăiască cineva numai cu gândurile negative? De multe ori acești oameni se hrănesc cu lecturi motivaționale, sperând să găsească resursa de energie în cuvintele unui străin. Am încercat să acord o șansă lecturii motivaționale. Îmi pare rău. N-am putut. Nu simt nevoia să citesc cuvintele unui om care îmi va spune că va fi bine. Eu sper că va fi. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, voi considera că așa a vrut destinul. Pentru că eu cred că indiferent cât de mult ne luptăm în viață, Dumnezeu ne-a croit deja un drum.
Și uite că anul 2017 se încheie în curând. Cum a fost? Trăgând linie, pot spune cu sinceritate că a fost o întreagă aventură. Au plecat oameni din viața mea, dar au apărut niște persoane absolut minunate care au reușit să dovedească că loialitatea și prietenia sinceră încă mai există. Dumnezeu a fost cu mine peste tot. Mi-a purtat de grijă, mi-a dat mai multă încredere în mine și m-a făcut să văd altfel viața. Dacă în anii trecuți, legătura mea cu El era una mai mult superficială, 2017 m-a făcut să înțeleg că Dumnezeu e lângă noi și că nimic nu se poate face fără El.
Anul acesta a fost despre oameni. Am legat prietenii frumoase, mi-am depășit limitele și am început să mă bucur mai mult de viață. Am lăsat viața să mă surprindă și bine am făcut. Am citit mult în 2017. Am un target: minim un capitol pe zi. M-am autoeducat iar. Am învățat să fiu mai tolerantă și să nu mă mai pierd în discuții fără sens.
Cu voia lui Dumnezeu, am rămas la fel de sănătoasă și mi-a dat putere să fac față tuturor provocărilor. Mă așteaptă un 2018 plin. Ce îmi doresc? Să mă păstrez sănătoasă, să am multă putere de muncă și un gram de noroc.


Sărbători minunate să aveți!

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos.