Skip to main content

Fără destinatar?


Aș scrie pe această foaie multe lucruri despre mine. Chiar aș vrea să scriu și despre tine. Să îți privesc chipul cum își luminează privirea, apăsând cu agresivitatea pe gândurile mele. Și apoi să îmi porți mintea pe un tărâm de mult uitat. Știi că asta îmi place cel mai mult. Să te joci cu mintea. Să mă faci să înnebunesc de nervi ca mai apoi să mă alinți. Stai! Nu te stresa! Aceasta nu este o scrisoare de dragoste. Știi foarte bine că eu nu vorbesc despre asta cu tine.

Oamenii sunt uimitori. Pe unii îi port în inima mea și mă tem să le dau drumul. Deși ei nu sunt forțați să stea acolo. Sunt lăsați liberi. Chiar mi-ar putea face rău, dar am încredere în ei. Sunt puțini. Iubesc oamenii de la care am ce învăța. Care îmi poartă gândurile departe și mă îndeamnă mereu să mă depășesc. Să fiu dură și delicată în același timp. Ei pentru mine reprezintă o cale de ieșire din lumea această înghețată de neputință.
Nu am știut niciodată să mă fac plăcută. Gândurile mi le mențin amorțite atât timp cât nu să nu devin ridicolă. Mi se pare uimitor de fiecare dată când găsesc oameni care reușesc din prima cum să mă facă să mă simt cât mai vie.
Nu aș putea să stau niciodată într-o lume cuprinsă din personaje monstruoase nedemne de această viață. Nu sunt adepta așteptatului, iar cu răbdarea mea duc o luptă constantă de a o face să stea cu mine. Mereu sunt motivată să fac ceva. Dar cel mai mult ma motivează oamenii.
Știi...e o problemă. Ți-aș spune multe lucruri pe care cu siguranță ai vrea să le auzi. Dar mă tem. Pentru că ție nu știu să îți acord atenție. Mă simt blocată în fața ta. Zâmbesc crispată și de câte ori te văd îmi vine să fug. Încredere am în tine. Știu că ești un om bun. Dar îmi e frică să îmi dau masca jos. Să îți arăt temerile mele sufocante și faptul că nu știu să îmi exprim gândurile.
Încerc să îmi controlez gesturile de fiecare dată când te văd, temându-mă să nu îmi descoperi gândurile. Dar tu nu vei afla. Pentru că nu îți voi spune niciodată ce gândesc. Te voi lăsa să mă cunoști atât cât îți dorești. Dar nu îmi voi expune inima mea în fața ta.
Nu voi mai continua să îmi aștern gândurile aici. Singurul indiciu pe care ți-l voi mai da este că voi continua să îți zâmbesc ca de fiecare dată...

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos.