Skip to main content

Dincolo de mine


Sunt o fiinţă mai solitară, de multe ori cred că “cea mai bună companie pentru mine..sunt eu.” Nu ştiu cât de adevărat este, dar recunosc...singură nu mă plictisesc. Însă iubesc oamenii, comunicarea cu ei.
Sunt într-un fel ciudat dependentă de ei şi de mine. Ultimii ani m-au condus către persoane minunate de la care am avut şi am de învăţat. Am devenit mai răbdătoare. Iar cel mai important lucru este că am învăţat să acord libertate celor cu care intru în legătură.
Evit oamenii dăunători psihic. Ei se metarmofozează în fiare însetate de sânge disperate după atenţia infatuată a deziluziei contemporane. Îşi înhamă răutăţile pe frustrările lor alimentându-le în fiecare zi. Pe aceşti oameni eu nu îi blamez. Într-un fel straniu aş putea spune că îi înţeleg sau caut să explic ce îi determină să reacţioneze aşa. Libertatea noastră este ambiguă. O avem până în momentul în care punem în primejdie libertatea celuilalt de lângă noi. Iar oamenii răi sparg barierele şi pătrund pe teritorii neştiute unde războiul poate căpăta nuanţe sângerii. Şi atunci care este relevanţa elementelor dăunătoare înnăscute din adâncul sufletului lor negru de atâta mânie? Ei aparţin de lumea noastră. O completează. De fugit nu putem să fugim. De evitat mai greu. Atunci ce este de făcut? Să învăţăm să îi acceptăm, să le dăm răgaz cuvintele aşternute cu mânie de ei şi să le răspundem diferit. Am renunţat să îmi mai încarc timpul cu interminabile discuţii pe care ei le erodează malformând comunicarea. Nu le reneg existenţa, dar nu-i las să îşi facă loc în viaţa mea.
În schimb sunt recunoscătoare pentru fiecare om frumos pe care îl întâlnesc. Învăţ să fiu mai darnică, mai iubitoare şi să le acord şanse pentru fericire, linişte. În fiecare zi îmi zidesc o mică părticică în încrederea mea. Iar eu sunt fericită pentru tot ce am, sunt împăcată cu mine.  Şi se observă în atitudine, în zâmbet şi mai ales în puterea cuvintelor pe care cu sete şi grijă îmi îmbracă haina trupului şi a minţii.

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos. 

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.