Skip to main content

Sfârşitul unei apocalipse imaginare


Îşi desprinde cu mânie cuvintele de pe buzele sângerii şi îi reproşează lui că nu este ce a sperat. De fapt, nici măcar ea nu este aşa cum şi-a imaginat. Şi-a cusut cea mai impunătoare poveste de iubire sperând că va descoperi ce înseamnă fericirea…alături de el.
Şi-a ars ochii privindu-l de dor şi visând la o iubire edenică. Temătoare, ea a recunoscut că nu este capabilă să se schimbe. El o privea absent. Nici el nu îşi mai dorea să rămână. Sângele care îi curgea prin vene devenea din secundă în secundă tot mai fierbinte. Se simţea un străin într-un spaţiu aparent atât de cunoscut. A visat la nemurire, dar lângă un înger. Ea întruchipa tot ce era mai rău pentru el. Îi sfâşia gândurile. Se simţea iar un efeb etern îndrăgostit. Amândoi trăiau în minciună; îşi hrăneau periodic nevoia de iubire. Erau atât de obişnuiţi cu falsele cuvintele de dragoste, încât deveniseră imuni la fericirea adevărată. El era toxic pentru ea.
În aceea zi înveninată de ură, ea i-a reproşat lui că s-a săturat să trăiască aşa. Nu se mai simţea vie; simţurile ei era îngheţate. Nu mai putea trăi aşa.
S-a îmbrăcat în rochia roşie pe care a purtat-o la prima întâlnire şi s-a aşezat pe pat, aşteptându-l. Rănită şi obosită l-a aşteptat în noaptea aceea până s-a întors el acasă din oraş. Aproape adormită, l-a simţit cum intră în casă, uşor cât să nu o trezească, cum sigur gândea el. A găsit-o pe pat. Până să apuce să o întrebe ce-i cu ea aşa aranjată, ea a fugit la el şi l-a sărutat. Atunci a realizat că toate sentimentele pentru el nu mai existau. Muriseră de mult. Apoi, prinvindu-l, s-a îndepărtat de el. Ştia că a venit momentul să plece, bagajele erau făcute. Nu mai avea decât să plece. L-a privit pentru ultima dată şi a ieşit din casă. El nu a oprit-o, a rămas ca o statuie privind în gol. Toate momentele lor de iubire reprezentau acum doar simple amintiri. El s-a întors către geam şi a văzut-o cum păşeşte elegant spre maşină. Ea ştia că el o priveşte, dar a refuzat să se mai uite înapoi. Înainte să se urce în maşină, a respirat adânc. Aerul rece de iarnă îi facea bine. Se simţea liberă pentru prima dată după 5 ani…

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos.