Skip to main content

Iertarea, mai presus de cuvinte



În ziua în care mi-am zâmbit pentru prima dată, am realizat că sufletul încă îmi este curat. Iubirea te face demn, să zbori spre cărări care mai de care mai fanteziste şi pline de candoare. Sentimentele urâte nu trăiesc în noi pentru totdeauna, ci ele reprezintă creaţia monştrilor din spatele proprilor ochi. Îi hrănim în fiecare zi puţin câte puţin. Şi ei cresc.

Se transformă în zei şi ne promit eternitatea la schimb cu bizarele noastre acţiuni. Urâm siluetele altora. Câteodată aş putea spune că ne urâm şi pe noi. Ne aruncăm cu încredere în prăpastia realizată din cuvintele altora şi uităm să mai ieşim. Când a fost ultima dată când ţi-ai zâmbit? Oamenii nu merită urâţi. Din ce am observat până acum, nu există om rău. Chiar şi cel mai mare demon are slăbiciunile lui. Fiecare persoană iubeşte, adoră până la divinitate fel de fel de siluete şi chipuri şi devine dependent de alte cuvinte decât ale lui. În această lume, nimeni nu poate fi singur. Suntem conectaţi atât de puternic, încât unul fără altul n-am ştii cum să supravieţuim. Aerul ar fi prea limpede chiar şi pentru zei…
Am învăţat să iubesc oamenii şi să îi preţuiesc cu adevărat. Deşi am doar 20 şi ceva de ani, am întâlnit în ultimii ani numai oameni de calitate. Mi-au acceptat temerile şi m-au învăţat cum să mă comport cu ele în aşa fel încât să le fac să dispară. M-am acomodat cu ideea că mereu va fi altcineva mai bun decât noi, dar asta nu trebuie să ne facă să devenim răi. Îmi place să cunosc persoane inteligente, să fiu acaparată de privirea lor şi să învăţ de la ei câte ceva nou. Cu toate acestea, am renunţat să mai acord timp cui nu merită. Viaţa este atât de simplă. Doar noi o complicăm. Ne frângem buzele pentru a nu spune ce simţim şi lăsăm de la noi în speranţa că va trece. Dar niciodată nu va trece, ci va continua să crească această neînţelegere, alimentându-ne frustrările.
Să învăţăm să dăruim bunătate chiar şi numai prin priviri. Să ne îngrijim buzele cu cuvinte calde şi pline de înţelepciune, iar atunci când vrem să le murdărim, să ne rezumâm doar la tăcere şi să plecăm. Cine te face să îţi ascuţi cuvintele nu îţi merită atenţia. Mâinile tale să aline cele mai chinuitoare suflete. Picioarele tale să te poarte în natură. Să iubeşti florile, animalele, cerul. În fiecare dimineaţă să te trezeşti liniştit şi împăcat cu tine. Cel mai simplu lucru pe care poţi să îl faci pentru oameni este să le zâmbeşti. Respectă-te! De câte ori simţi nevoia să plângi, fă-o! Plângi până când inima ta se va curăţa şi apoi revino la viaţă. Pentru că nimic nu este mai frumos decât faptul că trăieşti. Şi iartă!
Iartă-mă şi pe mine atunci când îţi greşesc!

Comments

Popular posts from this blog

Un Colocviu la Moscova

O simplă seară de joi s-a transformat într-una de excepție. A avut loc evenimentul Brânzeturi cum se...cuVin, organziat de Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro, unde vinurile nobile de la Casa de vinuri Cotnari și-au dat întâlnire cu brânzeturile vine de la Delaco într-un restaurant minunat, Excelsior.

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. Piesa de teatru este în regia lui Laurențiu Tudor, și este realizată de FollowSpot - Companie Independentă de Teatru, iar actorul Radu Tudor dă viața marinarului, reușind cu succes să ne introducă într-o lume total diferită, oscilând între disciplină și haos. 

Epoca Steak House and Wine Bar - excelență și poezie

Epoca Steak House and Wine Bar este restaurantul unde descoperi la fiecare pas eleganța, frumusețea și cultura. Mâncarea preparată cu grijă și pasiune îl cucerește și pe cel mai aspru critic, demonstrând că Epoca este mai mult decât un simplu restaurant. Aș putea spune că este un loc de poveste.